Alliance against Conformity
Alliance against Conformity
Birth Control – Reduction of Working Hours – Equality Worldwide
2026
Ce este și ce vrea Alianța împotriva Conformismului?

PDF

„Alianța împotriva Conformismului” (se poate spune și „împotriva Gleichschaltung [uniformizărea]”) există de mult timp. Ea lua naștere în vremuri mai bune (și, astfel, din păcate, mai lipsite de griji și mai încărcate de iluzii) decât cele de astăzi. Originile și țelurile ei pot fi cunoscute ușor de cei interesați prin colecția de documente „30 Jahre Ketzer“ (30 ani eretic), care dovedește, mai ales, continuitatea obiectivelor sale. Acestea dăinuie până în ziua de azi.

Condițiile doar aparent pline de speranță ale vremurilor mai bune în care ea lua naștere, au cedat astăzi locul unor condiții substanțial mai proaste. O parte dintre victimele acestei înrăutățiri, previzibile de mult încă de pe atunci – întrucât toate șansele pentru stabilizarea anumitor cuceriri, cum ar fi cele din anii 1970–80, au fost irosite și distruse – remarcă chiar această înrăutățire (și, prin urmare, aleg cel puțin AfD [Alternativă pentru Germania] sau pandantele sale din afara Germaniei, adică aleg răul cel mai mic în comparație cu uniformizatele partide cartel unsuroase, încleiate între ele, complet dependente de gigacapitalul SUA), ceea ce este o anumită îmbunătățire. Restul își ascunde sperios capul în nisip (sau chiar mănâncă din palma „mediei” mai puternic uniformizate decât în al Treilea Reich) și suportă tot furtul vieții în mod fatalist: carnea disparută din farfurie ca prin vrăja, mașina trasă de sub fund, încălzirea furată și, pe deasupra, păcălit, sâcâit și mințit în mod mucilaginos de către autorități.

Vrem să îi adunam pe toți cei care luptă împotriva și vor să păstreze sau să dobândească disciplina intelectuală.

Cauza primară a vieții netrebuincios de mizerabile a multora și a celei excelente a foarte, foarte puțini, o vedeau Marx și Engels în lipsa de proprietate a masei și în proprietatea monstruoasă a foarte puțini asupra bazelor materiale de existență, ceea ce le permite șantajarea celor mulți. Cu asta au dreptate, astăzi mai mult ca oricând – aproape întreaga lume aparține celor cam cinci sute de miliardari SUA sau se află sub comanda lor prin deținerea de acțiuni, în special „media” și, mijlocit prin aceasta rezultatele alegerilor și, pe această cale, guvernele și aparatele lor de forță, în orice caz în cele mai multe părți de pe suprafața pământului. De atunci, însă, s-a adăugat un alt rău fundamental, pe care Marx și Engels îl subestimau: planeta este arhiplină. Cu resursele existente (respectiv, cele încă existente, țițeiul este cam epuizat), o viață bună pentru toți sau măcar pentru majoritatea oamenilor nu este posibilă. Micșorarea numărului oamenilor la un nivel planetar suportabil – pentru care ar fi nevoie acum de aproximativ 5 generații familii-1-copil – ar crea însă condiția materială pentru o viață în general bună la nivel mondial, ba chiar neimaginabil pentru mulți, o viață mult mai bună decât acum, care, pe deasupra, se înrăutățește zi de zi – uitați-vă pur și simplu la prețurile alimentelor și la dispariția locurilor de parcare. (Dacă s-ar fi început totuși mai devreme cu această familie-1-copil globală, chiar odată cu înființarea „Verzilor”, atunci acum ușurarea ar fi fost deja mare!) Acest lucru este complet independent de distribuirea resurselor existente: dacă spațiul și resursele trebuie împărțite între de zece ori mai puțini oameni, atunci fiecare poate primi de zece ori mai mult. Modul de împărțire este, fără îndoială, la fel de important, dar în acest context este secundar. Doar că, acuma, nici cea mai justă împărțire nu poate duce la un rezultat bun pentru toți, deoarece planeta nu poate fi umflată (și cu atât mai puțin materiile sale prime).

China se ridica, prin numai o singură generație familiei-1-copil din mizeria cea mai profundă la o bunăstare modestă, dar solidă; niciun sistem economic, care se poate închipui, nu ar fi putut rupe cercul vicios matematic fără această măsură binefăcătoare. Și, un fapt puțin cunoscut: din cauză populației sale mai reduse, Coreea de Nord avea timp de decenii un nivel de trai mai ridicat decât Coreea de Sud, căzută în mâinile SUA. Atunci, dintr-odată, și puternicii SUA descoperau avantajul familiei-1-copil, distribuiau pilule contraceptive în zona lor din Coreea, nu împiedicau comerțul exterior al statului lor clientelar, iar cel al pandantului său cu atât mai mult, și iată: raportul dintre nivelurile de trai ale celor două jumătăți ale țării se inversa. Atât de simplu este – nu vă lăsați păcăliți! (Pentru asta este „media”, iar acum și școlile.)

Nu doar USR, cu înclinația sa „ecologică”, este un fals (și, în plus, un import), ci și cele „Grünen“ (Verzii) germani, francezi sau italieni erau la fel, deși nu erau un import adevărat, pe sforile „fundațiilor” lui Soros (Open Society, în România = Fundația EOS, Societatea Academică din România SAR, Școala Națională de Studii Politice și Administrative SNSPA etc.), Gates, Rockefeller, Pew și alți lideri ai megacapitalului american. Aceștia prefăceau că trec de la politica „rea” la natura „bună”, care însă le era complet indiferentă încă din prima zi (altfel nu s-ar fi eschivat în mod încăpățânat și înverșunat de problema scăderii nașterilor sau a reducerii populației și, în schimb, s-ar fi baricadat în spatele unor predicatori semi-nebuni ai renunțării). După asta, fiind anterior camuflați ca pacifisti isterici, au devenit cei mai sângeroși și mai pătați cu sânge instigatori la război împotriva Iugoslaviei, Libiei și altor state. Obosită de „stânga” decadentă, multă lume înghița natura lor mincinoasă în ciuda acestea evidență și cădea, în mod orb și prost, în capcana lor. Dar chiar dacă, treptat, tot mai mulți oameni le demască improbitatea și răutatea lor, astfel, singura opoziție mai importantă care există – timidă, dar totuși calomniată și prigonită –, adică AfD, nu se ridică niciodată la această critică fundamentală și evită orice concept global. Megacapitalul SUA al domnilor Soros, Gates, Rockefeller, Pew etc. are însă unul: privarea de drepturi a întregii populații mondiale, fără excepții pentru vechile națiuni industriale, în favoarea lor și pentru eternizarea dominației lor. Pentru această mișunea este utilă; oamenii care își stau doar în cale și care trebuie să-și gândească doar următoarea zi și iarnă își pierd demnitatea, rațiunea și capacitatea de rezistență. Exact acesta este obiectivul așa-numitelor „fundații” ale domnilor și stăpânilor. Se aseamănă cu obiectivul stăpânitorilor feudali de la sfârșitul migrației popoarelor – al căror „media” era Biserica și funcționa foarte bine –, iar ei își păstrau puterea, respectiv iobagii, mai mult de o mie de ani, până când Revoluția Franceză a pus capăt acestuia. (De aceea, aceasta este denigrată astăzi.)

Mult-lăudata noastră „fdGO” (Ordinea Democratică Liberă Fundamentală) poate fi caracterizată cel mai bine drept „sistemul de improbitate maximă”. Desigur, se poate spune cam același lucru despre orice religie, egal dacă reprezentanții ei plătiți și-au zdrobit propria rațiune sau numai se fătăresc. (Este valabil și pentru jurnaliști, „moderatori” etc.) Doar un intelect puternic, care devenea stabil în sine prin exerciții de logică și dobândirea cunoștințelor de bază (de exemplu: Ce este un atom? Ce este o genă? Ce este ciclul CO₂? Ce era migrația popoarelor, ce a fost iobăgia, cum se leagă drepturile omului de Revoluția Franceză? – în toate aceste lucruri, școala este de cele mai multe ori de ajutor rău), poate rezista, cel puțin intelectual, exact ca în Evul Mediu, la forța deplină a propagandei. Dar acesta este începutul (și era iar atunci).

Ipocrizia deținătorilor puterii (și mai ales a vârfului lor de lance sub forma „Verzilor”) se poate observa foarte bine în poziția lor față de controlul nașterilor. Pentru că aceștia îl împiedică chiar și atunci când apare spontan (cum multă vreme în țările industrializate și chiar, de exemplu, în Thailanda), prin stimulente fiscale pentru nașteri în loc de măsuri de descurajare a nașterii altor copii, precum și prin o mulțime de propagandă și „consultanță”. (Asta se putea observa foarte bine în propaganda de stat elvețiană din luna mai 2026, care trebuia să răstorne referendumul „Elveția de 10 milioane” [și nu mai mult!] prin cei proști. De exemplu, un bunic avea de plâns, cu lacrimi în ochi, de îngrijirea reă în lipsă forței de muncă ieftine importate, în timp ce, prin eliminarea șomajului – efect pe care controlul nașterilor, pur și simplu, îl produce – se eliberează tocmai fonduri sociale suficiente pentru aprovizionarea pensionarilor.) Totuși, ocuparea deplină a forței de muncă îi face pe „angajați” din nou capabili să intre în grevă, și tocmai aici este miezul problemei, nicăieri altundeva. (Marx numea acest fenomen, ca fiind pe placul proprietarilor de capital, deoarece duce la scăderea salariilor – el nu era chiar un ciudat detașat de lume –, „concurența muncitorilor între ei”.)

Suprapopularea planetei noastre a distrus deja cea mai mare parte a cea ce se numește, în mod îngâmfat, „biodiversitate” – cu rinocerul din Sumatra sau delfinul chinezesc să fie selectați doar câteva markeri de amintire, iar insectelor le merge, evident, și mai rău – întreabați pe bunici! Pe această bază, nu se poate altfel, oricât de „verde” un idiot voluntar vrea trăncăni acum, și se numește „al șaselea eveniment de extincție în masă”. Dar este primul în care o singură specie a monopolizat biomasa posibilă pe care o permite biosfera noastră; cele cinci anterioare erau cauzate geologic sau cosmic (meteorit uriaș). Doar că: o soluție (cu toate că mult este deja iremediabil stricat și anihilat) este posibilă numai la nivel mondial, altfel țările ținute sărace au efect de „spărgători de grevă” globali.

De aceea sloganul nostru:BgA Logo rumaenisch HuS

Nu vă deranjați de secerii și ciocanului. Ele simbolizează numai că vrem să avem pe planetă doar oameni utili (printre care se numără, bineînțeles, și profesii neproductive, precum medici, învățatori și ingineri, dar nu miliardari, mincinoși de profesie și politniki).

Vă recomandăm cu tărie să citiți revista noastră variată, KETZERBRIEFE (Scrisori Eretice) (Într-un sistem de nedreptate și minciuni, trebuie, desigur, depus ceva efort pentru a pune mâna pe ea – de exemplu, librăriile răspândesc des minciuna că este epuizată. Asta nu e adevărat deloc.), deoarece aceasta facilitează să se facă față bombardamentului propagandistic și să se reziste la Gleichschaltung (uniformizarii).

Abia pe această bază poate începe chiar discuția disciplinată a întrebării „Ce-i de făcut?”.

 

 

Top